Molarii  (măselele) de minte apar cel mai târziu, în spatele ultimilor molari, în jurul vârstei de 17-25 de ani sau chiar mult mai târziu. Ca urmare a dezvoltării omului, a modificării masticaţiei şi a alimentaţiei moderne, maxilarele s-au micşorat şi nu mai permit apariţia tuturor celor patru molari de minte, ei rămân incluşi şi vor fi descoperiţi radiologic întâmplător. Există persoane care au doar unul, doi sau chiar nici un molar de minte erupt pe arcade.

În momentul erupţiei, aceşti molari pot produce un disconfort pacientului, care dispare după ce dintele a erupt complet, în comparaţie cu ceilalţi molari, la care erupţia se manifestă printr-o congestie uşoară a gingiei. Molarul de minte este poziţionat într-un spaţiu inaccesibil autocurăţirii şi, de aceea, orice simptom inflamator sau dureros necesită efectuarea unei radiografii, pentru a vedea poziţionarea acestuia. Numai după evaluare se va indica extracţia, chiar dacă molarul este parţial erupt. Atunci când molarul de minte nu are loc unde să erupă (din cauza micşorării maxilarului), pacientul va avea simptome bine definite, cum ar fi: dureri vii, pulsatile, iradiind în ureche sau tâmplă chiar, jenă la masticaţie şi la înghiţirea alimentelor, ganglionii submandibulari pot apărea măriţi în volum şi dureroşi, deschiderea gurii poate fi limitată şi starea generală alterată, cu febră, oboseală, agitaţie. În acest moment trebuie realizat consult stomatologic, pentru ca infecţia apărută să nu evolueze spre forme complicate.

Există câteva situaţii în care se indică extracţia molarilor de minte:

– când aceştia sunt parţial erupţi şi nu au spaţiu suficient sau în cazul în care generează durere şi disconfort;

– când nu pot fi curăţaţi corect şi nu au o utilitate imediată;

– dacă sunt cariaţi profund (molarii de minte se cariază mult mai repede şi mai profund decât ceilalţi molari);

– dacă sunt dureroşi.